29 ian. 2012

Friptura de Turda "varianta Adi Hadean"


Sa va spun de la inceput cum sta treaba cu friptura asta, sa n-avem vorbe, c-am stiut si voua nu v-am spus. N-am nici un merit in creatia ei, ca e treaba de baieti. Adica e viziunea lui Adi si opera lui Sorin. Atata doar ca de cand am vazut-o pe pagina lui Adi Hadean, oricum m-am invartit si oricat m-am sucit sa scap de gandul ei, nu s-a lasat  de mine, ca scaiul de lana batrana. Dar eu am insistat cu gandul meu cel cuminte, ca o sa ma tin tare, oricat de pofta mi-ar fi.  Gandul cel dintai imi dicta sa sar pe loc din fata computerului, dar n-aveam pe ce sa pun mana si sa fac, ca fleica nu era de gasit la acea ora tarzie. Asa ca am plecat resemnata la culcare, ca daca nu e bine sa te culci cu stomacul plin, macar poti visa la ce si cum iti place.
Ieri, cand ma intorceam de la serviciu, am intrat la un magazin sa cumpar niste fructe si verdeturi. Imi propusesem sa fac “pachetele de primavara” si sa vi le arat si voua. Zis si facut. Am  luat castraveti, papaya si ce mai era in proiectul meu si toate bune si frumoase pana am ajuns langa fleica de porc. Am rezistat (cateva secunde) tentatiei. Apoi  am pus mana pe un pachetel care se potrivea de minune cu o friptura chiar ca-n poftele mele cele mai nebune. Am pus pachetelul la loc. Am trecut cumintica inspre sectorul cu pesti. Ca cica de astia e bine sa mancam, nu se bat cap in cap cu sfaturile dieteticienilor.
Dar nici vorbele din batrani nu se uita asa de usor, asa ca “leguma cea mai buna este porcul” e mai mult decat o zicala pe placul inimii mele. E un fapt. Si cu astea nu te joci,  faci cum iti  spune inima, ca  nu  degeaba  se  zice: ”Decat sa-ti para rau, mai bine sa-ti fie rau”. Asa ca m-am intors din nou la frigiderele cu  carne si de data asta am privit mai atenta pachetul la care imi ramasese gandul. Avea si soric, grasime nici prea multa, nici prea putina, ce mai….nimic nu e intamplator, mi-am zis. Daca mi-a sarit asta in ochi e spre bine, o sa fac friptura aia si basta, sa pot sa-mi vad mai departe de viata mea, nu sa ma chinuie dorinte neimplinite.
De acolo incolo toate s-au limpezit: O s-o iau cu inima impacata, dar n-o sa facem si cartofi gratinati langa ea. Poate doar o salata de varza rosie, sfecla si ceapa. Dar fara un coltuc de paine proaspata tot cred c-ar fi ca “fasolea fara sare”. Las’ ca vad eu cand ajung acasa ce si cum facem. N-are rost sa va inspaimant si pe voi si sa va povestesc ce vant turbat ridica de pe drum tot ce ii statea in cale.  Am ajuns  acasa cu bine si cu motivarea  ca (iar) de la Adi Hadean mi se trage gandul asta indraznet.
Cu friptura asta e o poveste fara de sfarsit, se pare. Pentru ca anul trecut, cand au fost parintii la noi, se intreceau amandoi sa ne gateasca cate ceva pe plac, iar tatalui meu atat i-am cerut : ”Friptura de Turda”. Si el s-a tot lasat rugat, ca ba nu-si amintea daca s-o tina in lapte sau nu, ba zicea ca stie el ca noi nu vroiam sa mancam (desi ne place) untura si ca ce-o sa facem cu ea, pana am inceput, eu si mama sa radeam cu el si sa-l tachinam ca acum da inapoi, ca nu e frumos sa se laude si sa nu faca, pana s-a apucat bietul om si ne-a implinit pofta ce-am poftit. Sa nu ne  mai  tinem de capul lui. Si sa ne saturam odata. Ceea ce s-a si intamplat. Si uite ca in curand se implineste anul de la  intamplarile astea de familie si acum s-a repetat istoria, cu variatiunile  despre care deja v-am spus.
Asa ca am ajuns  aseara acasa destul de tarziu, am  etalat  verdeturile si frumusete  de fleica, am mai facut una-alta  prin  casa, v-am impartasit si voua cum  sta  treaba cu ouale umplute  cu ciuperci si apoi am mers la culcare. Mereu fac ce fac si adormim tarziu si-apoi ma chinuie gandul ca iar o fim impiedicati dimineata.
Dar cum sa dormi linistit, cand ai treburi neterminate. Mi-am amintit dintr-o data ca: “N-am frecat fleica cu SARE!” Am sarit sprintara din pat cu tot cu maimutoii de pe pijama, am dres lucrurile si apoi am dormit putin si bine. Am muncit azi la serviciu mult si cu avant, cu gandul ca faptul ca am printat reteta  Friptura de Turda, varianta Adi Hadean” o sa dea roade. Si ce ziceti de puterea gandului pozitiv? Cand am intrat in casa, mirosea atat de imbietor incat abia am asteptat sa si gustam. Zambetul pana la urechi la vederea acestei frumuseti imi staruie pe fata  si acum, cand va scriu. Daca credeti ca din feliuta asta am mancat amandoi, ei bine… sa stiti ca cei ca mine, copii singuri la parinti, mai degraba dau jucaria cu totul decat s-o imparta cu cineva. Iar lui Ron, cainele, nu i-am dat, in ciuda glasului ba rugator, ba ascutit cu care ne-a averizat ca nu e frumos ce facem: Mancam singuri, fara el. Dar noi ne-am vazut de portiile noastre, ca niste parinti “vitregi” ce ne aflam. Asta nu e chiar asa, il iubim nespus, dar el e la regim. Dar despre ce mananca el…asta e alta poveste.

Din bunatatea asta am mancat doar noi doi. Si n-am nici o parere de rau. Ba dimpotriva, sunt ca pisoiul ala care tocmai a terminat treaba ce-o avea cu borcanul de smantana pe care pusese ochii.
Cat despre tine, Adi Hadean, daca vrei sa-ti dau pace si sa nu te mai pomenesc atat de des si sa ma bag in vorbe si sa mai si fac fapte ca tine, atunci te rog sa publici doar retete cu legume si legume si legume. C-atunci o sa vin si eu ca Bula, cand s-a dus  la juriul care anuntase ca va fi un concurs de frumusete, sa le spuna ca: ”Eu am venit doar sa va spun ca pe mine sa nu contati.”

Sa auzim numai de bine!


28 ian. 2012

Oua umplute cu ciuperci


Uneori, lucrurile nu sunt cum par a fi. S-ar putea, bunaoara, ca privind la ciupercile astea, sa va spuneti: ”Ciuperci bolunde. Frumoase, dar nu sunt bune de mancat”. Cand de fapt ele sunt bune-bunute si usor de preparat:
Se fierb ouale tari, se taie o sectiune de la baza, asa incat sa poata sta in picioare.
Se scoate galbenusul prin taietura si se foloseste pentru umplutura: Se piseaza si se amesteca cu putina maioneza, smantana si ciuperci (din conserva) taiate marunt si stoarse de apa. Se adauga sare si piper dupa gust.
Cu aceasta compozitie  umplem ouale, le asezam palariile (jumatati de rosii golite de samburi) si le plasam in poienita  insorita din care ne-ar placea sa le culegem.
Chiar daca iarna e inca grea si omatul mare, macar putem visa la caldura si la soare, cum va fi atunci cand o sa pornim intr-adevar la cules de ciupercute. Dragute si bune, ca nu v-as imbia eu la unele nebune. Le spun asa numai in gluma,  ca-n Apuseni, unde “bolund” e un fel (arhaic) de-a spune “nebun”. Dar unul mai simpatic, asa, nu de legat. In cazul nostru, ciupercile acestea “nebune”, sunt numai bune de mancat.

Sa auzim numai de bine!

24 ian. 2012

Pulpe de pui "de la 11 metri"

Vorbesc la telefon destul de des cu prietenele mele de acasa. De ce? De dor, de drag. Despre ce? Despre mame, despre copii, de una, de alta, de toate cele. Si bineinteles, despre mancare. Ce au facut ele, ce am  mai  facut eu. Stiti si voi  ca in convorbiri se strecoara destul  de des ”Ce-ati mai mancat bun? Ce mai gatesti?”
Si pentru ca vara-mea nu e gingasa (e ea gingasa, da’ nu e sensibila), o pot suna si la ore tarzii, asa ca vorbesc cel mai des cu ea. Adeseori, la intrebarea mea:
- Ce faci de mancare?
Vara-mea mi-a raspuns:
- Fac pulpe de la 11 metri.
- De ce le zici asa?  Am ras. Ai de executat vreo lovitura de pedeapsa?
- Nu, le zic  asa  pentru ca e e foarte simplu de facut, si-n doi timpi si trei miscari, sunt gata.
- Cum faci?
- Fierbi doar putin pulpele, le asezi intr-o tava, pui pe langa ele ce legume iti plac sau ai la indemana. Apoi pui totul  in cuptor. Se face in viteza. (ca asa e de la 11 m)
 
Mi s-a parut usor de facut si gustos. Asa c-am zis : ”Hai sa ma lamuresc”.
- Ce pulpe pui? Superioare sau inferioare? Cu piele sau fara? Si ce legume? Si cate?
- Superioare, zice vara-mea. Sa aiba mai multa carne pe ele.
- Am si eu un pachetel de pulpe, zic. Dar sunt inferioare.
- Nu-i nici un bai, zice vara-mea, care e ingaduitoare, de felul ei. Bune si alea.
- Si cate pui?
- Pai…cate vrei, zice vara-mea, vreo patru, sase…cate ai. Cate sunt in pachetelul tau?
- Nu stiu. Stai sa le numar 4-6-17…   Vreo douas’ patru.
- Vai de mine, rade vara-mea, bine ca nu aveai un pachet mare…
Se pare ca-ntradevar sunt mai mancaciosi oamenii pe-aici. Si cu familie mare. Iar noi…usor adaptabili, ce era sa cumparam, un pachetel cu 2, sa dam de banuit, ca la cum aratam, nu se poate sa ne saturam si noi si cainele (macar el e atletic).
Gluma, gluma, dar chiar sunt simplu de facut. Prima data le-am facut cum ne-am inteles:
Am fiert cateva minute pulpele, apoi le-am pus intr-o tavita unsa cu ulei si deasupra am pus, cum se vede, chiar ce aveam prin casa: Ceapa taiata , ardei feliute si ciuperci din conserva.
 
Au  iesit bune (ca multe chiar am pus) si am chemat si niste prieteni, sa se bucure si ei cat de isteata vara-mea asta, ce reteta faina am preluat de la ea.
Acum, ca s-o impartasesc cu voi, i-am cerut voie si mi-a zis bucuroasa, ca "Da, poti s-o faci, s-o pozezi si s-o dai cui vrei tu". Ca, zice ea: ”Prietenii prietenilor mei, sunt prietenii mei”.
Asa ca, pentru voi cei carora va era azi foame, sau doar rasfoiati sa vedeti ce mai gatesc unii, altii, am personalizat putin reteta, sa vi se faca pofta.
Adica:
Am calit rapid: pulpele, dovlecelul, ardeiul, ciupercile, si rosiile. Fiecare separat, in putin ulei de masline.


Le-am asezat in tava  si apoi le-am aruncat la cuptor. De la 11 metri.

Au stat acolo cumintele doar pentru vreo 15 minute, sa se intrepatrunda gusturile,dar sa se pastreze formele, culorile si textura fiecarui ingredient in parte. Se presara cu patrunjel verde.
Si ce sa vezi….in scurt timp s-a auzit: “Goool”.


S-auzim numai de bine!

21 ian. 2012

Peste copt in frunza de banana




Pentru ca nu se satura omul numai cu povesti, am zis sa trec la fapte.


Ingrediente:

1 bucata (cotlet sau file) de peste (eu am pus somon)
50 g ceapa
1 catel de usturoi
1 ardei iute
1 tija de iarba de lamaie (lemon grass)
½ lingurita sos de creveti (shrimp paste)
½ lingurita  pudra turmenic (curcuma/sofran indian)
1 lingura ulei vegetal
1 frunza de banana (sau folie aluminiu) pentru a impacheta pestele.

Mod de preparare

Sosul pentru peste:

Se taie fin ceapa si usturoiul.
Se taie fin iarba de lamaie (taiati baza tijei, curatati stratul exterior, pastrati aproximativ 10 cm de la baza, iar restul se arunca).
Se taie fin  ardeiul iute (daca nu doriti sa fie prea iute, curatati semintele si nervurile).
Se amesteca toate intr-un bol, impreuna cu uleiul, sosul de creveti si pudra de turmenic.
Frunza de banana va fi  mai aromata si  mai flexibila daca o incalziti cateva secunde (pe gratar, la cuptor sau in apa fierbinte). Apoi, intindeti-o pe suprafata de lucru si taiati 2-3 cm din margini (pentru a se plia mai usor).

Se aseaza bucata de peste in centrul frunzei




si se acopera uniform cu sosul.




Se pliaza marginile frunzei de banana, asa incat sa obtinem un pachetel pe care il legam (cu sfoara, silicon sau il fixam cu scobitori).




Se aseaza intr-o tava si se introduce in cuptorul preincalzit.  Se coace  la 200 grade  timp de 15-20 minute.





Se poate servi cu orez fiert cu putin unt si sofran.




Altadata am facut o salata de vegetale  si un amestec de 5 grane (Granissimo).
O sa va spun in curand cum am facut-o.




Pofta buna!
Sa auzim numai de bine!