Tort vioriu

Tortul pentru Viorica a ales sa fie deosebit: adica un tort ca toate torturile, ingredientele de baza sunt simple, dar cu ceva aparte, stiu ca intelegeti ce vreau sa spun. S-a intamplat asa ca sa i se potriveasca sarbatoritei.Vesel si vioriu, indraznet, dar cuviincios, delicios, desi e de post. Echilibrat. Bun. S-a creat de la sine, aromele se impletesc cu usurinta, totul se aseaza usor la locul lui cand faci lucrurile cu entuziasm.

Si nu ma refer doar la aluatul din care e facut. Are el asa un aer tineresc de te indeamna sa gusti si sa-i deslusesti aromele.
 

Pentru blat, se amesteca:
3 cani cu faina,
1 cana si jumatate de zahar,
2 cani cu apa, 1/4 cana ulei, 2 cani nuca de cocos,
Un praf de copt stins cu zeama de lamaie. Un praf de sare.
Pana aici toate simple, ce il face deosebit sunt aromele:
4 linguri dulceata (de trandafiri sau fructe de padure)
1/2 cana sirop de citrice (calamansi)
1/2 lingurita de cardamom macinat
1/2 cana de fistic (verde).

Se coace in cuptorul preincalzit, la 220 °C pentru aproximativ 1 ora. Dupa ce e copt si se lasa la racit, il ajustam putin din varf, nu de alta dar sa avem prilej sa gustam un pic, ca sa intelegem mai bine daca s-au intrepatruns gusturile. O, da.

Apoi se pune glazura: ( 450 grame serbet de vanilie amestecat cu 200 grame zahar pudra, 2 linguri de apa fierbinte si 2 linguri de ulei).

Se orneaza dupa preferinta. Azi fiind Floriile, n-am stat multe ganduri, iar trandafirii sunt nu doar dragalasi, dar sunt si comestibili. Asa uscati insa, au doar rol decorativ.

 

Cei care o cunoastem pe VIORICA stim ca trebuia sa fie ceva "la fel, dar altfel", surprinzator, care sa aiba impact memorabil. Usor de placut. Cum de stiu? Pentru ca stand prin preajma-i, am tot gustat cate o bucatica din miezul bun si inmiresmat, e genul de la care iei un pic si tot mai ramane. Daca va intrebati cumva: "Despre tort sau despre Viorica vorbim acum?, raspunsul este clar: da.
Deci ce-am descoperit e asa cum am intuit de la inceput ca va fi: simplu si bun. E dulce si nu cu peste masura, de parca-ti da un imbold, trezeste simtirile si stimuleaza. In locul din care am tot luat cate putin, ca bun fiind, te indeamna sa mai vrei, am pus in loc ce m-am priceput mai bine:  Ceva dulce.

Serbet de vanilie, un strop de culoare (purple yam), adica extract din cartofi mov. Si uite asa a iesit o culoare cam cum imi imaginasem ca i s-ar potrivi, care sa exprime bucurie. Ca si bucuria mea de-a fi avut sansa sa petrecem atatea clipe minunate impreuna. Si mai vrem si mai vrem (sic!) si din tort si din tot ce are Viorica de oferit cu generozitate. Si sa-i dea Dumnezeu sanatate sa ne bucuram de ziua ei, an dupa an. LA MULTI ANI!
Viorica le e draga atator oameni, incat mi s-ar parea firesc ca tortul care ii e dedicat, va placea si el, dar nu trebuie sa ma credeti fara sa incercati si voi! Unii au facut-o deja si mi-a tresarit inima de bucurie ca au simtit si ei ca tortul vioriu nu e unul oarecare. Ba dimpotriva.

Sa auzim numai de bine!