Hristos a inviat!
Multumim Domnului, ne-am bucurat si anul acesta de Lumina Invierii.
Si desi am incercat sa nu exageram cu bucatele, am facut, vorba invitatilor nostri la masa de Paste, "ceva mai mult" la capitolul dulciuri. De asta m-a si intrebat Dana (lui) Peste: "Daca ati facut pasca atat de mare, de ce mai trebuia si tort?"
Pai nu e asa de mare, m-am "aparat" eu. Am folosit doar 8 oua, 8 linguri de zahar si 8 linguri de faina. Pentru blat.
Am pus la fiert 100 grame de zahar cu o canita de apa. Pentru sirop. Si l-am aromat cu apa de flori de portocal.
L-am umplut cu crema de ciocolata.
Si l-am acoperit cu crema de unt, frecat cu zahar pudra si aromat cu vanilie.
Asa incat sa nu se vada pic de blat.
In felul asta ii sta frumos imbracat in strai alb, de sarbatoare. Frisca.
Bine bine, m-a "dojenit" din nou Dana, prietena mea. Am inteles cu ce l-ai facut, dar nu pricep de ce l-ai facut tocmai acum, cand si asa erau destule pe masa de Paste?
L-am facut sa-l trimit cadou prietenei mele Cristina (Marii). La Cluj. Ca in 8 mai e ziua ei si mi-am propus asta inca din luna martie, cand ii dedicasem Octaviei Tortul Chiffon cu Matcha. Atat de tare m-a bucurat comentariul Cristinei, de atunci: "m-AI BULVERSATTTTTT CU TORTUL. gatesti superb. astept un tort prin DHL de
ziua mea - 8 mai.pupici. Cristina."
E exact tipul de idee care incolteste cu usurinta in mintea mea. Si asta nu pentru ca n-as sti de gluma. Ci pentru ca micile bucurii pe care le pot face celor dragi mie imi umple sufletul de incantare. Asa ca m-am gandit, pe scurt: "Sanatosi sa fim, ca pe toate le-om face."
Iar gandul meu "Mi-ar placea s-o pot surprinde pe Cristina, de ziua ei." incoltise inca din martie si pana acum s-a inradacinat asa de bine incat nici vorba sa-l mai scot din cap.
Cred ca de-asta s-a gandit si Ron, istetul: "Ia s-aduc harletul!"
Ca iarba este deja verde si stiu eu un sortiment anume numai bun de...pus pe tort.
Si cum nimic nu e intamplator si fiecare om are cate o "pasarica"(a se citi cate o idee), a mea s-a nimerit sa cante (fix) in copacul din fata casei noastre.
De l-am pus si pe vecinul (Momo) pe ganduri: "Oare ce-o mai coace fata asta?"
Pai ce sa se fi potrivit mai bine cu primavara si iarba verde de acasa si pasarica asta care-si muta cuibul si face ce face si toti la cei dragi ii zboara gandul?
Un cuib, ca de aici si pana la Cluj e cale lunga si cine stie cine prinde pasarica (din povestea) mea
si-o baga intr-o colivie, ceva, sa stea cuminte (macar) pana e ziua Cristinei.
Ca de asta a trebuit sa mancam, impreuna cu prietenii nostri
ce n-a incaput in cutia pe care am pregatit-o de trimis la pachet.
Cum de ce? Ca s-o trimit prin DHL, ca doar asa si-a dorit Cristina (cu nebagare de seama la vorba mea cea de demult): "Ai grija ce-ti doresti....ca s-ar putea sa se implineasca!"
Cu conditia sa gasesti un om serios (cum n-a vazut Parisul). Noroc cu Ioan, prietenul nostru
"de la DHL".
Ei, pana la momentul asta, cred ca si-a dat seama si Momo ca eu, cand imi pun mintea cu ceva (musai nastrusnic) nu ma las pana nu se infiripa. Chiar si de-o fi sa stea mat(z)ul in coada. A mirare:
"Cum s-or fi potrivit ele, toate?"
Cu ajutorul multor prieteni dragi: una care coace, altul care face (pe omul de la DHL) si mai multi care se (pre)fac ca n-au vazut, n-au auzit si nu sufla nici o vorba, sa nu strice surpriza Cristinei.
La multi ani!
E dis de dimineata si m-am trezit pentru ca Ron latra ca vrea afara, iar vecinul Momo mieuna la usa vecinilor, ca vrea inauntru, de m-am zapacit cu totul si nu mai stiu daca o fi aievea, sau e vis. Adica mi se pare, sau chiar aud ciripit de pasarele: "Lasa-ma libera, ca s-a facut ziua (de 8 mai) si-am ajuns la destinatie!"
Sa auzim numai de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu