Tort cu jeleu de zmeura

Daca vreti acum sa va explic cum a reusit tortul asta, facut in zi de iarna, sa (sur)prinda inima inflacarata in mijlocul lui, ar trebui sa va lamuresc mai intai prin ce fenomen anume se strecoara dragostea in inima omului. Dar cum stiu ca aveti si alte treburi azi, anul asta si in cei care urmeaza, n-o sa va ametesc mult cu vorbe. O sa va spun doar atat: Prin orice minune s-o fi petrecand una ca asta, odata instalata in inima noastra, iubirea o incalzeste si-o face sa tresara. Surprinsa. Si de bucurie. Treaba noastra ramane doar sa mai punem cate-un lemn pe foc, din cand in cand, sa-l intretinem. Cu cat mai des, cu-atat mai bine.

Luati si voi o aschiuta de la mine, ca am adunat eu
de-o legaturica.

Cuprinde:

Blatul:
- 8 oua
- 8 linguri de zahar
- 8 linguri de faina
- 1 praf de copt

Jeleu de zmeura:

- 500 gr. zmeura
        (proaspata sau congelata)

- 100 gr. zahar
- 12 gr. gelatina (granule)

Pentru ornat:

- 500 gr. frisca batuta, indulcita dupa gust

- zmeura proaspata
- ciocolata alba

Sa va spun totusi secretul. Cel mai greu si mai greu, la tortul asta, e sa gasesti:

Galbenus. De ou. De gaina. De curte. De casa. De tara.

Sau in orice caz, niste puicute care au mancat la viata lor numai boabe de mustar (musai Dijon).

Hai ca nu vreau sa va fac praf. Nimic nu e greu, la reteta asta, dupa cum nimic nu e prea greu pentru cei indragostiti.

Ce ziceti, incercati si voi? Macar o felie. Ca e foarte usor. Si dulce-acrisor. Numai bun.

Asa-mi imaginez eu o partitura la patru maini. Doua se tin mana in mana si cu celelalte doua papa.

Tort bun.

Sa auzim numai de bine.