25 mai 2012

Mango chutney


Va e dor de o betie? De arome, fireste.

Atunci faceti si voi asa: Amestecati cele de mai jos si fierbeti-le la foc mic, pana prinde consistenta si scade lichidul, aproximativ 30 minute. Apoi turnati sosul obtinut in borcane si ganditi-va la ce retete o sa folositi  asemenea bunatate.


- Mango verzi (vreo 2 cani de fructe curatate si taiate bucatele)
- Ghimbir proaspat (dat pe razatoare)
- Stafide (un pumn generos - poate fi si de boxer, da’ sa fie campion)
- 1 ceapa taiata
- 2 catei de usturoi pisati
- 1 cana zahar brun
- 1 cana zahar alb
- 1 paharel otet. De vin, daca se poate.
- Cate o lingurita mai mica  decat lingurita de ceai (mocca, ar zice unii) de praf de:
   Scortisoara, nucsoara,  cuisoare. Un praf de sare.


- ardei  iuti (mici, da’ hhmm). Ca sa nu va piste si sprancenele, si sa ma pomeniti (hic), cel mai bine e sa scoateti samburii si “nervii” de la infuriatii astia mici si iuti ca focul.


Asta imi aminteste ce fain era la piata, cand intrebam hostezenii:

- “Iuti sunt ardeii?”
- “Is ca focu’.”
- “Pai eu nu vreau chiar asa iuti”. (Cautam din cei usor incovoiati, bulgaresti, nici prea- prea, nici  foarte-foarte.)
- “Apai, doamna, nici astia nu pisca chiar ase.”


 Si la fel pateam cu rasadurile:

- “Sunt de vara sau de toamna?” intrebam.
- “Dumneata de care vrei?”
- “De vara.”
- "D-apoi ase’s si estea.”

Asa si eu, cu mango chutney asta, in miez de primavara.  Ca cica omul harnic pune muraturi si una-alta la borcan…cand il apuca asa, cate o pofta.


Plec acum. Poate gasesc vreun muschiulet pe care sa-l  ademenesc si sa-l aduc acasa, sa-l “trag la tigaie.”  Numai bun sa-i tina companie acestui sos dulce-acrisor si foarte inmiresmat.
Va intrebati, probabil, cand sunt atatea sosuri bune  pe care le putem avea “de gata”, de ce ne-am apuca de facut in casa sosul asta,  care e “la fel”.


E el la fel, dar “altfel”. Bun de tot. Cum e tot ceea ce facem cu  drag si  cu placere.

Sa nu mai vorbim de faptul ca asemenea arome ii  “dau pe spate” pe cei ai casei. Pe TOTI.


Pe “infocatii” ramasi i-am pus la pastrare, cu sare grunjoasa si otet.


O sa vina si vremea lor.

Sa auzim numai de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu