25 dec. 2012

Mos Craciun



Cuminteilor.
Speram ca Mosul v-a gasit sanatosi si va dorim sa va bucurati in continuare de Sfintele Sarbatori.

Trimitem gandurile noastre bune prietenilor de pretutindeni.
Multumesc pentru inspiratie Giovannei si prietenei mele Octavia pentru continua incurajare. Prin intermediul lor, mai mult sau mai putin direct, ne-am bucurat si noi de prezenta dulce a Mosului in  hornul de la  casa  noastra.

Sa auzim numai de bine!

24 dec. 2012

Craciun fericit!

Craciun fericit! Sa va dea Domnul sanatate si fie sa va bucuratii cu totii de Sfintele Sarbatori!
An Nou Bun si s-auzim numai de bine! Doamne ajuta!

26 sept. 2012

Ceviche

Zilele astea, mai toata lumea e la dieta. SEE  FOOD DIET, adica. Nu SEA FOOD DIET.
Asa, (peste) visator cum sunt, mi-am lasat gandul sa zboare catre plaja insorita din South Beach, Miami. Nu South Beach Diet. Unde mai ca s-ar fi imbinat cele doua regimuri.  Daca am fi stiut (din prima) cu ce se mananca. Ceviche. Adica, ca sa intelegeti despre ce e vorbirea, sa va talmacesc: cand ne plimbam noi asa prin locurile mai sus mentionate, ne-a atras atentia un afis care aparea in meniul restaurantelor de prin zona:  CEVICHE incolo, CEVICHE incoace. Melodios cum suna, mai ca ne-am fi incumetat sa incercam asa, pe nestiute, dar cand am aflat ca e peste crud, am hotarat ca nu ne era intr-atat de foame... Si daca n-as fi incercat de curand sa fac acasa proba (fara) de foc, n-as fi stiut ce-am pierdut. Dar acum, ca stiu ce bunatate e, va impartasesc si voua. Ca nu doar despre mancare am aflat in vacanta cu pricina, ci si ca zicala "Sa nu te dai batut" prinde bine. Cateodata.
NEVER GIVE UP!

Spun asta pentru ca asa s-a intamplat. De la gandul dintai si pana la fapte, mi-a luat vreo cinci ani, dar pana  la urma, iata:
Am luat somon PROASPAT, avocado, lamaie, varza Savoy, micro-vegetale (eu am folosit lastari tineri de varza rosie), cateva ridichi si ceapa verde. Astea toate pentru salata.

Am taiat  marunt varza si ridichile si le-am amestecat cu micro-vegetalele. Se amesteca cu sosul format din: otet de orez, ulei de masline, mustar Dijon, sare, piper si putin zahar. Se lasa la frigider.

Somonul se taie bucatele si se marineaza cateva minute, doar, in suc de lamaie. Acidul citric actioneaza asupra proteinelor din pestele crud in mod similar cu actiunea caldurii, in timpul gatirii.
Pe farfurie se aseaza un strat din felii de avocado, peste care se cladesc, cu ajutorul unei forme, salata, bucatile de peste si se orneaza cu lastarii verzi.


Apoi, cativa stropi din sos...si cuvintele vor fi de prisos. Invitatia e lansata!


Sa auzim numai de bine!

22 sept. 2012

Tarta cu smochine


In  vremea  copilariei  mele, smochinele  erau  ceva  din  categoria  trenului. In satele  de  munte: prin unele  sate chiar  trecea  de-adevarat, prin altele se auzea, din departare, suieratul lui, in vreme ce in cele mai izolate, se auzise doar ca ar exista.
Trenul, da.
Printre povestile mele preferate se numara (si inca sta la loc de cinste, ca altfel de ce as fi avut cu noi, peste mari si tari) povestea lui Muc cel Mic. Ma fascina cum daca mananci aceleasi fructe, dar din copaci diferiti, ba ti se lungesc urechile, ba ti se prefac la loc.


Nu cred ca m-am indoit  vreodata  ca  asemenea smochine ar putea exista, dar nici nu m-am incapatanat sa ajung sa le vad, prin  tinuturile lor calde si sa ma lamuresc cum stau, de fapt  treburile, cu  fructul  asta care-mi parea atat de misterios.
Cand, in cele din urma, le-am vazut  de-aproape, fara ca macar sa le fi cautat, de bucurie si  surpriza nici macar n-am zis ca ardeleanul, ala care a vazut girafa: "No, asa ceva..."


M-am bucurat doar ca , daca esti rabdator, unele vise devin realitate si m-am gandit ceva de genul:"De v-ati coace, tarta v-as face". Bineinteles, pana una alta, una simpla, cat sa va deschida si voua apetitul pentru fructul asta, de care eu una, nu ma satur, in diverse combinatii.


De data asta am aranjat fructele, taiate in jumatate, peste foietaj, le-am pus putina miere si-am presarat putin rozmarin pe care il uscasem intr-o punga de hartie si-apoi l-am  macinat, sa dea un gust cum nu mai incercasem, dar speram sa umple casa si masa de o aroma pe cat de neasteptata, pe-atat de imbietoare.

  
Asa a si fost. Ca de asta se zice sa gandim frumos. Eu fug acum la serviciu, ca altfel asa mai sta cu voi la o poveste, dar va las pe voi sa incercati si-apoi sa savurati tarta asta simpla, cu smochine. Va doresc pofta buna!


 Sa auzim numai de bine!

18 sept. 2012

Mere caramel


Vorba unuia (intelept trebuie sa fi fost) zice ca :"Daca viata iti ofera lamai, tu sa faci limonada." Pentru ca vreau sa va scutesc de acreli, motivari si povesti-fara-de-sfarsit, va spun pe scurt ca mi s-a facut dor de ceva dulce. Cu mere acre sa fie!


2 mere mari, mai acrisoare si zemoase
40 gr. unt
4 linguri zahar tos
4 linguri zahar brun
300 ml frisca lichida
250 gr. crema mascarpone
8 biscuiti cu scortisoara
1 lingurita scortisoara macinata

Se decojesc merele si se taie bucatele mici.
Se topeste untul, se adauga un praf de sare. Poate sa va mire, dar asta va intensifica dulceata si aroma merelor.


Se adauga bucatelele de mere, se calesc aproximativ 10 minute, pana se inmoaie si incep sa se rumeneasca. Apoi se adauga zaharul alb, amestecand usor, pana se caramelizeaza.


Se scot merele, iar in  caramelul format se incorporeaza 100 ml frisca lichida. Se lasa cateva minute la foc mic, apoi sosul caramel ia deoparte.

(La momentul asta, ii puteti susoti "da' frumusel mai esti". Puteti sari acest pas daca toata operatiunea s-a produs intr-o craticioara rosie. Nu de alta, da' sa nu se deoache, frumusete de sos.)

Pentru crema, se amesteca  mascarpone cu restul de frisca, batuta, zahar brun si scortisoara.

Acum e momentul sa trimiteti baietii din casa sa se joace cu mingea sau sa se uite la altii cum se joaca. Nu de alta, dar in felul asta mai apucati sa aranjati totul in pahare. Altfel, veti auzi "Hmm... ce bun...a fost."

In pahare se pune un strat de biscuti maruntiti, un strat de crema, putin sos caramel, o lingura de mere si se repeta totul inca o data, pana aranjam totul in pahare.


Cel mai bine ar fi ca toate astea sa se intample chiar inainte sa bata la usa niste prieteni buni, cu care sa va para si viata mai dulce, nu doar desertul  acesta aromat.


Sa auzim numai de bine!

29 iul. 2012

Frigarui de miel


De ce nu mai zic nimic? Ba zic, multe si marunte, dar nu se aude pana la voi, desi nu vorbesc in gand, pentru simplul motiv ca din butoiul meu cu melancolie n-a reusit sa iasa la niveala niciuna din retetele pe care desi le-am pregatit, n-a fost chip sa le conving sa se stramute pe hartie. Pe ecran. Pe blog.
Pana azi, cand dintr-o data, m-am intrebat daca ati pofti cumva la un gratar.
De miel. Si legume, ca de cand tot stau cuminte si "tac "n-am mai vorbit despre ele ca despre niste straine.


Pana culegeti voi un pic de menta, spalati niste frunzulite, le presarati  cu un pic de zahar (poate fi si brun), le zdrobiti usurel, le stropiti cu zeama stoarsa de la o lamaie, apa si rom pe care il lasati sa se prelinga in pahar, asa, pret de sapte secunde ardelenesti, eu o sa va spun ca in tot asa de scurt timp, am taiat cubulete carnea (pulpa) de miel,


am zdrobit cativa catei de usturoi, am presarat sare, piper,  si (vorba cantecului, frunza verde) rozmarin, ulei si lamaie si am pus vasul la frigider, sa se imbine aromele.


In timp ce imi intra bine in cap, pe ambele urechi ca mai sunt si altii (Connect-R) care "Vara nu dorm" mi-am zis ca da, vezi ce bine ca nu ma las nici eu pe tanjala, acum cand e ziua mai lunga si cerul mai senin.
Si cu starea asta buna de spirit, ca cica asa iese si mancarea mai buna, cand cel care o pregateste are o stare de bine, am taiat: ceapa, ardei si rosiile de la care am indepartat semintele, in  bucatele de (aproximativ) aceeasi marime cu bucatelele de carne, gandind (pozitiv) ca in felul asta se vor coace uniform.


Pana se incalzeste gratarul, revenim la paharele noastre inalte cu amestecul despe care pomeneam, Mojito pe numele lui si se pun cateva cubulete de gheata.


Ca vorba aceea, s-a mai vazut si la alte case: cu un picior pe jar si unul pe gheata, in medie stam bine.
Si ca sa nu stam degeaba, inlocuim frigaruile de metal  cu crengutele de rozmarin. Daca vrem. Daca nu, nu.


Pofta ar fi bine sa avem, ca bucatele sunt bune!

Sa auzim numai de bine!



11 iun. 2012

Somon in foi de vita de vie


Peste in foi de vita (de vie)  - inspirat de Tilapia-n straita lui Adi Hadean

Bine-a zis cine stie: ca ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca. Nu  bine mi-a trecut mie prin cap (da’ in vis) ca-l provocasem la intrecere pe “cake boss”, ca iata, zilele astea m-am pomenit cu invitatia primita (chiar aievea) de la Adi Hadean, cum ca e slobod sa-i  rasfoiesc printre retete si sa-mi pun semnatura pe ce vreau eu sa fie “ Reteta de….(ce-o fi). Varianta mea”.
Asa ca n-am stat mult pe ganduri si pentru ca provocarea trebuie luata ca atare, adica un motiv de bucurie de-a scoate ce e mai bun prin camara si prin imaginatie, mi-am luat traista (goala) pe umar  si-am plecat la pescuit. Dar nu la rau si nici la lac, ca nu e vreme de stat si depanat povesti pescaresti acum, cand e de lucru.

Am mers (punct tintit) direct la “Diana’s seafood’. Si-am ales de-acolo cateva bucatele de file de somon. Ca deja se conturase in cap cum ca asta e prilej numai bun sa invitam niste prieteni la masa. Sa le citim pe chip aprobarea (au ba) celor pregatite si daca zambetul e destul de larg, sa va trimit si voua sa gustati din straita mea.


Peste-n straita, care-va-sa-zica. Varianta unui peste mic.
Bucatile de (file) somon, (poate fi si pastrav intreg sau alt peste care va place), se lasa la marinat cu un  amestec de  usturoi si ghimbir proaspat pisat, zeama de lamaie si ulei de masline.
Intre timp, se pregatesc frunzele de vita (aleasa): se spala, se oparesc putin in apa cu putina sare si zeama de lamaie.


Se  clatesc foile cu apa rece, se scurg si apoi se folosesc pentru a inveli bucatile de peste, in asa fel incat capetele sa ramana descoperite.

Se aseaza pestele intr-un vas termorezistent, se toarna deasupra marinata ramasa,  se da la cuptor, 180 °C timp de 30 minute.


Apoi se adauga putin sos de susan (tahini), turnand un firicel deasupra fiecarei bucati de peste, asa incat sa nu acoperim complet frunza de vita.


Se da din nou la cuptor pentru inca 5-10 minute, pana se formeaza  o crusta aurie.

Rodiile se taie in jumatate si se scot semintele. Cel mai simplu e sa facem asta  intr-un bol cu apa rece. In felul acesta, boabele de rodie vor ramane pe fundul bolului, iar pielita alba se va ridica la suprafata apei si se poate  indeparta cu usurinta. Boabele se scurg de apa si se folosesc dupa plac.


Se orneaza cu boabe de rodie, frunze de menta proaspata si putin tahini.

Pestele din povestea de azi  s-a imprietenit usor cu salata Granissimo, de grane si cruditati.


S-auzim numai de bine!

6 iun. 2012

Tortilla florala


Sunt ardeleanca. Molcoma, adica. Pana ma gandesc eu sa pun in aplicare (sau pe blog) ce mi-a trecut prin minte (si prin bucatarie), se ivesc motive (ne)numarate sa ma faca sa ma misc si mai incet. Faptul ca au mai gatit si mancat si altii ce tocmai mi se nazarise si mie, ma face sa-mi zic ca cel ce inventase foile de la placinta: ori esti hotarat, ori te lasi. Ca daca ar fi sa despicam firul in patru la orice mic pas, nu v-as mai arata acum ce am nascocit, pe post de gustare rapida, acum cateva saptamani: Tortilla cu branza, adica quesadilla. Cu decor de sezon. Flori. Da' sa nu fie doar frumose, sa fie neaparat si edibile.


Asta ca manifestare a entuziasmului ce ma cuprinsese cand mi-a aratat prietena mea de-acasa, Cristina, cu ce anume lucru de mana

se relaxeaza ea si lumea din jurul ei, pe la Cluj si am vrut sa-i trimit si eu un tril pe aceeasi nota, de veselie. (Ne)motivata. De parca ar fi nevoie vreodata nevoie de vreo pricina pentru starea de bine si de frumos.


 Daca aveti la indemana branza (brie)


sau vreun soi de cascaval (de soi),


 desigur, usor impresionabil, caruia cum  ii spui, soptit, vorbe calde, cum se-nmoaie.


Aduceti  pe-aproape si-un sucitor/facalet care n-are alta treaba decat sa faca usurel, presiuni cu timidele flori si uite asa devine util, ca sa nu zic "facaret".


si o greutate care ar trebui sa dea exemplu si altora si sa se tina doar de treburi serioase.


Ce plante aromatice  v-ar placea sa inmiresmeze gustarea asta?
  Poate fi salvie, cimbrisor


rozmarin


sau pur si simplu doar flori.


 Poate doriti flori mai colorate, sau va e pofta de putin oregano, care poate fi folosit pentru a decora cu frunzulite tulpinile, facute din chives   (Allium schoenoprasum)


si ati dori un  model de lipie mai mare, sa puteti ilustra cat mai bine ce va placuse si in natura.
Totul e posibil!


Fie  ca aveti pofta sa le faceti mai mari sau mai mici, mai aromate sau mai simple,


mai  bine nu va mai tin de povesti si va-ndemn sa poftiti la  masa, pana sunt calde


 tortilla, sau lipiile, cum vreti sa le numiti, iar casul e moale.

 

Si sa mai zica cineva ca nu e bine sa ai prieteni. Cine te-ar mai inspira?
Vezi, Cristinuta, ce-ai starnit? Pofta buna, acum!

Sa auzim numai de bine!