19 ian. 2013

Tort cu mere



O vorba inteleapta zice "Sa nu-ti pui toate ouale in acelasi cos." Dar eu ma  iau mereu dupa vocea inimii, nu a mintii. Asa ca nu doar ca am pus 7 oua  intr-un cos, dar am si "plusat". 5 mere.


Merele le-am taiat fin (asa zicea-n reteta), dar eu mai degraba le-am cantat (in timp ce le dadeam) la "mandolina": Haideti, frumoaselor, sa vedeti ce bunatate de tort frumos iese din voi. Si toate astea, in mai putin de doua ore. 
Am adaugat 100 grame de zahar, zahar vanilat Bourbon si zeama de la o lamaie, sa nu se prea-ndulceasca de la vorbele mele (promitatoare). Le-am calit la foc cam 5-6 minute.

Am adaugat (o cinzeaca) de Calvados, ca de pofta acestui tort am stat la LCBO in ajun de Sarbatori, cand toata lumea avea in  cosuri pline licori care mai de care, hotarata sa cumpar exoticul, pe aceste meleaguri,  "apple brandy", asa cum ne-a trimis Parisul. De bucurie ca l-am gasit, "l-am pus bine" si nici macar intr-acolo nu m-am mai uitat, pana a venit motivul unui alt tort de sarbatoare, pe anul acesta. Da, tot nu s-a incheiat prima luna si eu sunt la tortul cu numarul....dar cine sta sa numere... Si motiv bineintemeiat am, ca implineste blogul un an si asa se da la copiii mici. Mar cu biscuit, zice-se. Sa ne traiesti, POVESTEA UNUI PESTE MIC! Si voi, toti cei care va mai uitati, din cand in gand, pe-aici. Hic.

Asa, tratate cu calvados, merele se lasa sa stea deoparte. Nu stiu daca meditau sau stateau asa, pur si simplu. 
Ca sa mearga treaba struna, pana stau linistite merele, s-au zbatut si cele 7 oua, asa de-a valma, cam un minut.


Se incorporeaza pe urma 180 grame de zahar, 300 grame de nuci macinate si 50 de grame amidon alimentar. Se toarna amestecul in forma unsa cu unt si tapetata cu faina si se da la cuptorul pre-incalzit, la 180 grade. Se coace vreo 50-60 minute.


Se inlatura marginea tavii si se lasa blatul sa se raceasa.
Se framanta martipanul: "Oare de mine ce se va alege?"

 

Ne pre-facem ca nu vedem ca e ingijorat.

 Revenim la umplutura: 
Amestecam, la foc mic: 250  ml lapte si 100 ml frisca lichida, 50 grame de zahar. Cand incepe sa fiarba, se adauga un galbenus amestecat cu  25 de grame amidon dizolvat in  putina frisca lichida.
Se pune un praf de sare si pasta extrasa dintr-o pastaie de vanilie.


 Cand e legata crema, se lasa sa se raceasca si apoi se amesteca cu  merele.


Biscuitul de nuci (blatul, adica) se taie transversal, se umple cu jumatate din crema, iar restul se foloseste la acoperirea tortului.


Martipanul, dupa ce s-a framantat un pic, s-a mai indulcit putin de la zaharul pudra si acum se intinde relaxat peste tort.



Mantaua de martipan se intinde cu grija (ca e molipsitoare) deasupra tortului si se preseaza usor, de jur imprejur. Bordura inferioara a tortului se taie pana devine peste tot egala.
L-a nins un pic cu pudra fina de zahar, ca asa e in iarna asta. Nici nu ninge tare, nici nu sta.


Din  compozitia de martipan ramasa se modeleaza stelute (galbene, ca asa sunt si cele care stralucesc  pe cer, asa mi-a zis Sorin. Asa a zis, asa fac, ca doar el e consultantul si ajutorul si inspiratia mea. De nadejde.)

 

Si ca sa nu uitam de unde am plecat, sa nu uitam ca "stelele" acestui tort sunt , de fapt, merele. Iar calvados-ul le face sa straluceasca in voie. Le dezvolta aroma, adica.


Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus reteta asa.
Credeati c-am glumit? Nu, dar vorbesc din...amintiri.


Si calul ce-a zis? N-a zis nimic, dar (mi s-o fi parut) s-a intrebat, retoric: "Bune si frumoase (torturile astea), ca ai facut deja vreo...dar cine sta sa numere si n-a trecut nici prima luna din anul asta, dar o reteta de salata, ceva usor, nu stii, cumva?" Am inteles aluzia si l-am dus inapoi, la casa lui si i-am facut masaj. De multumire.


C-asa se cuvine dupa munca grea. Calul scotea aburi. Si nu pe nas, ca nu l-am hranit cu jaratec, chiar daca, nazdravan fiind, zambea manzeste, ca sa sa zic asa.
Am vrut pentru o clipa sa-l intreb daca cele ce tocmai s-au spus sunt aievea sau doar in inchipuirea mea. "TEASC" a plescait el. "Cum? M-am mirat eu? Eu, grea cat un teasc?"
Dar calul...ramase. Tablou.


Sau cel putin, asa zice povestea. Unui peste mic.

V-am trimis si voua o felie din tortul asta cu mere, acum, ca de povesti v-am saturat.


Sa auzim numai de bine!

3 comentarii:

  1. La multi ani si la cit mai multe retete originale si la fel gustoase asa cum ne-ai obisnuit deja!,

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ani si la cit mai multe retete originale si la fel gustoase asa cum ne-ai obisnuit deja!,

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani. Asa, prin poze,pare mult mai simpla reteta, Va pup, cu drag, Eva.

    RăspundețiȘtergere