Pulpe de pui "de la 11 metri"

Vorbesc la telefon destul de des cu prietenele mele de acasa. De ce? De dor, de drag. Despre ce? Despre mame, despre copii, de una, de alta, de toate cele. Si bineinteles, despre mancare. Ce au facut ele, ce am  mai  facut eu. Stiti si voi  ca in convorbiri se strecoara destul  de des ”Ce-ati mai mancat bun? Ce mai gatesti?”

Si pentru ca vara-mea nu e gingasa (e ea gingasa, da’ nu e sensibila), o pot suna si la ore tarzii, asa ca vorbesc cel mai des cu ea. Adeseori, la intrebarea mea:

- Ce faci de mancare?

Vara-mea mi-a raspuns:

- Fac pulpe de la 11 metri.

- De ce le zici asa?  Am ras. Ai de executat vreo lovitura de pedeapsa?

- Nu, le zic  asa  pentru ca e e foarte simplu de facut, si-n doi timpi si trei miscari, sunt gata.

- Cum faci?

- Fierbi doar putin pulpele, le asezi intr-o tava, pui pe langa ele ce legume iti plac sau ai la indemana. Apoi pui totul  in cuptor. Se face in viteza. (ca asa e de la 11 m)

 

Mi s-a parut usor de facut si gustos. Asa c-am zis : ”Hai sa ma lamuresc”.

- Ce pulpe pui? Superioare sau inferioare? Cu piele sau fara? Si ce legume? Si cate?

- Superioare, zice vara-mea. Sa aiba mai multa carne pe ele.

- Am si eu un pachetel de pulpe, zic. Dar sunt inferioare.

- Nu-i nici un bai, zice vara-mea, care e ingaduitoare, de felul ei. Bune si alea.

- Si cate pui?

- Pai…cate vrei, zice vara-mea, vreo patru, sase…cate ai. Cate sunt in pachetelul tau?

- Nu stiu. Stai sa le numar 4-6-17…   Vreo douas’ patru.

- Vai de mine, rade vara-mea, bine ca nu aveai un pachet mare…

Se pare ca-ntradevar sunt mai mancaciosi oamenii pe-aici. Si cu familie mare. Iar noi…usor adaptabili, ce era sa cumparam, un pachetel cu 2, sa dam de banuit, ca la cum aratam, nu se poate sa ne saturam si noi si cainele (macar el e atletic).

Gluma, gluma, dar chiar sunt simplu de facut. Prima data le-am facut cum ne-am inteles:

Am fiert cateva minute pulpele, apoi le-am pus intr-o tavita unsa cu ulei si deasupra am pus, cum se vede, chiar ce aveam prin casa: Ceapa taiata , ardei feliute si ciuperci din conserva.

 

Au  iesit bune (ca multe chiar am pus) si am chemat si niste prieteni, sa se bucure si ei cat de isteata vara-mea asta, ce reteta faina am preluat de la ea.

Acum, ca s-o impartasesc cu voi, i-am cerut voie si mi-a zis bucuroasa, ca "Da, poti s-o faci, s-o pozezi si s-o dai cui vrei tu". Ca, zice ea: ”Prietenii prietenilor mei, sunt prietenii mei”.

Asa ca, pentru voi cei carora va era azi foame, sau doar rasfoiati sa vedeti ce mai gatesc unii, altii, am personalizat putin reteta, sa vi se faca pofta.

Adica:

Am calit rapid: pulpele, dovlecelul, ardeiul, ciupercile, si rosiile. Fiecare separat, in putin ulei de masline.

Le-am asezat in tava  si apoi le-am aruncat la cuptor. De la 11 metri.

Au stat acolo cumintele doar pentru vreo 15 minute, sa se intrepatrunda gusturile,dar sa se pastreze formele, culorile si textura fiecarui ingredient in parte. Se presara cu patrunjel verde.

Si ce sa vezi….in scurt timp s-a auzit: “Goool”.

S-auzim numai de bine!