9 mar. 2012

8 Martie


Tema zilei:  meniu usor, cu fructe, fructe si iar fructe. Si dulcele fruct al viilor, pe numele lui de alint,
"Lacrima lui Ovidiu". Tamaios. Bun si de nadejde Ovidiu asta. Si doar cu 8 ani mai tanar decat mine.
Tonul zilei: vesel si optimist.
Tonul telefonului: ocupat, mai toata ziua.
Baba mea: cam ciudata, cu o ploaie mica si vant mare.
Atitudinea mea: relaxata. "Baba mea e cam cotoroanta, dar simpatica si-asa...."
Prietenii: buni si dragi. Si de nadejde si ei. Am povestit, ne-am bucurat ca ne avem unii pe altii.
Si-n zi cu iz de sarbatoare.
Unii m-au intrebat ce o sa facem azi, ce gatesc. Le-am spus: (T)arta cu pere, foietaj cu banane, tarte cu capsuni. Nu s-a mirat nimeni ca mancam atat de variat la felul principal. Ca prietenii ma stiu cutezatoare.
La un moment dat, pentru ca mai mult am vorbit decat am gatit, am crezut ca o sa ramanem doar la temelie, si n-o sa mai apuc sa ne fudulim si cu mancarea. Stiti cum e vorba: "Vinul bun e temelia, mancarea e fudulia." Nu s-a mirat nimeni. Ca prietenii ma stiu consecventa.
Temelia=fundatia. Arata  cam asa:

 


M-a intrebat Vasile: "Ce tort ai facut?"
"Tarta cu pere."

 "Ce-ti veni?"
 "Dorul de claile de la munte."
  Astea:



M-a intrebat si Florina, (mai spre vremea inserarii, in Romania): "Ce ai facut de mancare?"
 I-am spus si ei: "Tarta cu pere, foietaj cu banane, tarte cu capsuni."
"Si de mancare?" s-a nelinistit ea.
"Pai, ce ti-am spus."
"Da, dar alea sunt toate desert."
"Stiu, dar m-am gandit ca merg foarte bine cu vinul."
 "Da. Acum, fa bine si fa macar un fel principal."
 "Pai am facut. Trei."
 Am mai chicotit noi un pic si-am zis ca asa e cand implinesti douazeci de ani. Nu te preocupa prea mult ce mananci astazi.
Apoi, cu gandul ca " Ce buni sunt prietenii, ca nu te lasa sa te ia cu totul valul..." am prins  repejor un peste, l-am rumenit un pic si l-am imprietenit cu o salata de mango, caise uscate si alune (caju).


Cred ca Sorin  o fi pomenit-o si pe Florina, la ruga de multumire. Ca fara ea, in entuziasmul meu, am fi ramas azi doar cu "felul principal".
Si eu, care credeam (in felul meu) ca baba mea e ciudata.

Urarea mea, pentru voi toti: Sa va bucurati, in continuare de o luna plina. De lumina.


Sa auzim numai de bine!

Un comentariu:

  1. Doame ,numa'cu bucate alese iti rasfeti sotiorul,ce noroc pe capul lui!

    RăspundețiȘtergere