8 mar. 2012

Tort Iglu






Stiti, desigur, ca exista un obicei ca la inceputul lunii martie sa sa iti alegi o “baba”.
Zilele desemnate sunt intre 1 si 9 martie .
Am intrebat-o pe vara-mea “Care e baba ta?” si mi-a raspuns, senina :”A mea e in 10 martie”.
Eu asteptam un semn ca glumeste, sa stiu ca  e voie sa radem de gluma ei "faina", apoi mi-am dat seama ca vara-mea chiar a uitat cum e treaba cu“babele”. Asa ca i-am amintit regulamentul si am concluzionat ca “Fie babele cum or vrea, noi tot senine (sau era cu“l” ?!) ramanem. Sau...devenim?
De-o fi soare, de-o fi vant.
Si tot asa, din vorba in vorba, mi-am amintit de “baba mea” de acum patru ani.
Ca mie imi place, cum spuneam, sa pastrez traditiile.
Sa va mai spun dintre obiceiurile  (tot bune, desigur) de care ne tinem (fara nici un efort, ba chiar cu mare placere), mai ales in luna martie. Cum se face:

Se iau  (adica se invita, sau pur si simplu se primesc cu mare bucurie, fara  vreo invitatie speciala) niste prieteni. Cu cat mai multi, cu-atat mai bine. Unii vin personal, altii trimit gandurile bune. Bineveniti sunt  cu totii, iar noi, bucurosi (ca-ntotdeauna) de oaspeti.

Apoi il invitam (de onoare) pe Ovidiu. Murfatlar. Poetul iubirii, da.
Apoi: metaforic vorbim, ne minunam ce lacrimi dulci si aromate se nasc din iubire. Practic vorbind, ne bucuram pur si simplu  de compania celor dragi. Si de vinul bun.



Si pana tot exersam noi asa, ca am uitat sa va spun, si pe aici e zicala ca “repetitia e mama intelepciunii”,  se mai intampla uneori (cel putin, asa s-a intamplat acum patru ani) ca pana sa ne pupam de noapte-buna, sa descoperim cu (mare) uimire ca desi la venirea musafirilor era (oarecum) primavara, pana sa-i conducem, la plecare, era (din nou) iarna de-a binelea. Si-am mai descoperit  ca prietenii nostri din vecini si-au facut (in timp ce noi chefuiam) casa. Nu, nu de piatra. Ci de zapada. Iglu in toata regula. Doar pinguini le mai lipseau. Dar stii cum e vorba: ” Ai grija ce-ti doresti…”La faza asta am aparut noi. Cu chef. De joaca, desigur.


A doua zi, am trimis poza unor prieteni de-acasa. Scria frumusel data:”8 martie”.
La vederea  ei, o prietena se minuneaza si zice:” Ce frumos e! Unde ati fost plecati?”
La capatul meu de telefon, tacere. De gheata.
La care ea, optimista, continua: “Sper ca nu e in spatele casei voastre”.
La care eu, sincer:” Nu, stai linistita. E in fata casei.”

De-atunci, de cate ori ninge, la inceputul lui martie noi stam linistiti  ca-n zicala aia cu pesimistul care zice: ”Mai rau de-atat, nu se poate!”.
La care, optimistul, raspunde: ”Ba se poate!”
Eu, (mereu) optimista, zic ca la urma urmei nici n-a fost atat de rea, furtuna de atunci. Ca mi-a servit ca inspiratie pentru tortul iglu.


Anul trecut, in decembrie, de ziua finutului nostru, am vrut sa-i trimitem ceva mai deosebit si din vorba in vorba, am zis ca “Ce bine ar fi fost sa fie ori ei aici, ori noi acolo.”
Si am inceput sa ne imaginam: “I-am fi facut un tort asa si asa, cu niste pinguini pe schiuri, si ne-am (a)prins atat de tare la gandul asta incat pana la urma am gasit pe cineva la Cluj care i-a facut tortul cum ne-am dorit si finutul nostru a fost foarte multumit. Si noi la fel.

Asa ca am zis ca ar fi cazul sa lamurim lucrurile: ”Ia sa facem  si noi un tort, un iglu, ceva de Craciun”.
Si sa speram ca-n  8 martie, zapada sa-si vada de ale ei si noi….vedem noi ce si cum. Sanatosi sa fim.

Pana una alta, de Craciun m-am tinut de promisiune, si-am facut asa:

Blatul:
6 oua, 3 cani faina, 2 cani zahar, 250 gr unt, 1 cana lapte.
Ne mai trebuie: coaja de lamaie, vanilie, praf copt, stafide, nuci.
Eu a trebuit sa alunec un pic de la reteta initiala, ca sa nu ma dezmint. Asa ca (in loc de stafide si nuci)  am pus fistic si merisoare uscate.


Se mixeaza galbenusurile cu zaharul si untul, la temperatura camerei. Apoi se adauga (alternativ) laptele (la temperatura camerei), faina (cernuta, ca neaua) si praful de copt.
Se adauga apoi usor (prin rasturnare) albusurile batute spuma. Se coace in tava unsa si   tapetata  cu faina.
Se imbraca in pasta de zahar, daca tot e iglu, sa ninga pe saturate, mi-am zis.

Pinguinul mi s-a parut nostalgic. Am stiut ca-si dorea sa fie cu prietenii.


Dorintele se implinesc, de asta e bine sa ne dorim frumos.

A fost si usor de facut si bun. Daca vreti si voi ceva asa, dar si mai simplu, uite, va spun cum sa faceti. Faceti voi repede si usor de tot un chec din ingredientele de mai sus.


Daca nu vreti sa sculptati sau pur si simplu vreti sa luati tortul si frumos si bun de gata, daca sunteti la Cluj, cautati-o pe Octavia . Ies din mainile ei niste minunatii. Pune suflet, sunt sigura.

Voi aveti doar grija sa fie pe-aproape (Lacrima lui) Ovidiu. Sa-i spuneti ca v-a trimis un prieten. Hic.

Cat despre Ron....fiecare cu pinguinul lui. Sau sa fi fost vorba de vreo pasare...


Acum, ca astea le-am stabilit, sa va mai spun ceva.

Azi e (iar) baba mea. Si va doresc tuturor o viata senina!

 Sa auzim numai de bine!






Un comentariu:

  1. super torturi,super vara mea, sunt mandra de tine si de ce stii face (bineinteles cu Sorin si Ron prin preajma ies mai bune...)azi a fost o vreme frumoasa in care si-a facut aparitia si sorele , ca doar e 8 martie ( si baba ta) si nu numai LA MULTI ANI!

    RăspundețiȘtergere